În prezent, cele mai folosite antiperspirante sunt cele pe bază de aluminiu, deoarece oferă maximă protecţie împotriva mirosului neplăcut al transpiraţiei. Aluminiul, împreună cu electroliţii eliminaţi prin pori odată cu apa, formează o peliculă ce blochează glandele sudorale. „Antiperspirantele au o acţiune nenaturală asupra organismului, deoarece glandele sudoripare au rolul de a elimina substanţele nocive. Inevitabil apar o serie de inflamaţii şi de infecţii precum foliculita axilară ori colorarea inestetică a axilei în gri-negru", explică prof. dr. Anca Zbranca de la Clinica Roderma din Iaşi.
Totodată, prezenţa aluminiului în produsele antiperspirante împiedică eliminarea eficientă a toxinelor din regiunea axilei şi, astfel, ele se depozitează în ganglionii limfatici din această zonă. În timp, cantitatea mare de toxine determină anomalii în structura ADN-ului celulelor ţesutului mamar. Acesta este motivul pentru care antiperspirantele pe bază de aluminiu sunt frecvent incriminate de apariţia cancerului de sân.
Pentru a evita efectele negative ale antiperspirantelor, care blochează eliminarea transpiraţiei, specialiştii recomandă utilizarea deodorantelor. Acestea nu afectează activitatea glandelor sudoripare, ci combat doar mirosul neplăcut. Deşi deodorantele prezintă avantajul că nu conţin săruri de aluminiu, unele dintre ele au în compoziţie parabeni (conservanţi cu potenţial nociv), trecuţi pe etichetă sub diverse denumiri derivate: propylparaben, butylparaben, methylparaben s.a.m.d. De aceea, medicii recomandă citirea cu atenţie a etichetei acestui tip de produse şi utilizarea deodorantelor naturale, care nu conţin nici săruri de aluminiu, nici parabeni.
Sinteza unui articol de
