Pilda măgarului bătrân – poveste motivaţională

   Într-o bună zi, măgarul unui ţăran cazu într-o fîntînă. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Pînă la urmă, ţaranul hotarî că măgarul şi-aşa era batrîn, iar că fîntîna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din adîncul fîntînei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mînă de ajutor. Fiecare dintre ei apucă cîte o lopată şi începu să arunce de zor pămînt înăuntrul fîntînei. 
   Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după cîteva lopeţi bune de pămînt, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adîncul fîntînei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pămînt, măgarul cel bătrîn făcea ceva neaşteptat: se scutura de pamînt şi păşea deasupra lui. În curand, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns pînă la gura fîntînei, sări peste ghizduri şi ieşi fremătînd...
   Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pămînt şi cu tot felul de greutăţi... Secretul pentru a iesi din fîntîna este să te scuturi de acest pămînt şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus. Putem ieşi din adîncurile cele mai profunde dacă nu ne dam bătuţi. Foloseşte pămîntul pe care ţi-l aruncă peste tine ca să mergi înainte.