Majoritatea oamenilor nu ştiu cine este Samuel Pierpont Langley. La începutul secolului 20, cursa pentru primul zbor motorizat dirijat era precum sunt azi afacerile pe internet. Toată lumea încerca. Iar Samuel Pierpont Langley avea, ceea ce noi presupunem a fi reţeta succesului. Chiar şi astăzi, dacă întrebi pe cineva “De ce ai eşuat cu produsul sau compania ta?” va folosi întotdeauna aceeaşi permutare a aceloraşi trei motive, subcapitalizarea, oamenii nepotriviţi, condiţiile vitrege din piaţă. Întotdeauna sunt aceleaşi trei motive, aşa că haideţi să le explorăm. Samuel Pierpont Langley a primit 50,000 de dolari de la Departamentul pentru Război pentru a dezvolta această maşină zburătoare. Banii nu erau o problemă. Era profesor la Harvard şi lucra la Smithsonian şi era extrem de bine conectat. Cunoştea toate minţile ilustre ale epocii. Le-a angajat pe cele mai ilustre pe care le putea găsi. Iar condiţiile pieţei erau fantastice. The New York Times l-a mediatizat, urmărindu-l pretutindeni. Iar toată lumea căuta informaţii despre iniţiativa lui Langley. Atunci cum se face că nu aţi auzit niciodată de Samuel Pierpont Langley?
La câteva sute de mile depărtare, în Dayton, Ohio, Orville şi Wilbur Wright, nu au avut nimic din ceea ce considerăm a fi ingredientele reţetei de succes. Nu aveau bani. Pentru a-şi îndeplini visul, au folosit încasările magazinului lor de biciclete. Nicio persoană din echipa fraţilor Wright nu avea educaţie superioară, nici măcar Orville sau Wilbur. Iar The New York Times nu i-a urmărit nicăieri. Diferenţa a fost că Orville şi Wilbur erau conduşi de o cauză, de un scop, de o credinţă. Ei credeau că dacă ar fi dezvoltat această maşină zburătoare vor schimba mersul lumii. Samuel Pierpont Langley era diferit. Vroia să fie bogat şi faimos. Urmărea rezultatul. Urmărea bogăţiile. Și, când colo, iată ce s-a întâmplat. Oamenii care au crezut în visul fraţilor Wright au lucrat alături de ei până la sânge şi cu sudoare şi lacrimi. Ceilalţi au lucrat doar pentru bani. Poveştile spun că de fiecare dată când testau aparatul, fraţii Wright trebuiau să ia cu ei cinci seturi de componente pentru că de atâtea ori se prăbuşeau înainte de cină.
În cele din urmă, pe 17 decembrie 1903, fraţii Wright şi-au luat zborul fără ca măcar cineva să fie de faţă. Publicul a aflat despre reuşită abia după câteva zile. O dovadă în plus că Langley era motivat de factorii greşiţi este că a renunţat la tot în ziua în care fraţii Wright şi-au luat zborul. Ar fi putut spune că “Este o descoperire uimitoare şi voi lucra să îmbunătăţesc tehnologia voastră,” dar nu a făcut-o. Nu a fost primul, nu s-a îmbogăţit, nu a devenit faimos, aşa că a renunţat.
extras din discursul lui Simon Sinek. Îl poţi citi integral cu un click aici.
sursă foto: www.istoriiregasite.wordpress.com
