E vineri, vine week-end-ul, iată o scurtă poveste cu tâlc la care merită să medităm puţin.
Un orasan primeste vizita unui prieten al sau dintr-un sat indepartat si merg in centrul orasului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau. Dintr-o data sateanul ii spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus orasanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat sateanul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus orasanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat sateanul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Sateanul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus sateanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
- Nu! a spus sateanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat sateanul.
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultand zi de zi la televizor "stiri" politice si/sau diverse tragedii,catastrofe,etc... URECHEA,CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este rau,urat, nefolositor...
Ni se induce FRICA!
Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre)
si... NU STIM DE UNDE... CAND... SI CUM...
Ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, ne lasam prinsi in aceasta capcana.
Toata ziua spunem: e greu..., oamenii sunt rai..., traim intr-o lume nesigura... nu am incredere in nimeni..., etc.
Dar in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi... nu le mai auzim!
