Am fost în piaţă după spanac şi o bătrânică m-a invitat să iau şi leurdă, culeasă, după cum spunea ea, din pădure. Recunosc, nu am ştiut ce fel de legumă este, dar am cumpărat şi nu îmi pare rău, după ce am citit următoarele informaţii despre leurdă:
Numită şi usturoită, este cunoscută ca leac din timpuri imemoriale. Dacii o numeau aiurda (ai = usturoi). Considerată a fi usturoi sălbatic, leurda creşte sălbatic, în păduri, fiind comestibilă doar primăvara, când este folosită ca detoxifiant, pentru curăţarea sângelui, a plămânilor şi a tractului digestiv. Primavăra se recomandă curele de minimum trei săptămâni cu două porţii de salată de leurdă pe zi.
Principalele calităţi terapeutice ale leurdei se leagă de rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor. Efectele de fluidificare a sângelui o recomandă în cazul tromboflebitelor şi trombozelor în general. De asemenea, este utilă în cazul varicelor şi hemoroizilor datorită acţiunii sale tonic venoase şi antiinflamatoare la nivelul venelor. Substanţele sale volatile sunt benefice pentru plămâni, deoarece sunt bronhodilatatoare, expectorante, antibacteriene şi antivirale. Infecţiile reno-urinare, răceala, gripa şi complicaţiile bacteriene ale acestora beneficiază din plin de acţiunea antibiotic şi imunostimulatoare a leurdei.
Alte proprietăţi, conform http://www.revistafelicia.ro:
· Scade colesterolul
· Tratează insomnia
· Întăreşte memoria
· Are acţiune antitumorală.
Aceeaşi bătrână mi-a dat şi o reţetă de omletă cu leurdă, preparată de pădurari. Va fi micul dejun pentru mâine şi, dacă va ieşi bine, am să vă împărtăşesc şi vouă reţeta.
